Satul Tânjelești

 

Puțini au auzit de Tânjelești – satul care a dispărut de lângă Nisporeni. Informații despre acestă localitate sunt foarte puține. Din povestirele bătrânilor, Tânjeleștiul era amplasat în regiunea ”Ciretea” , nu departe de actualul lac de acumulare ”Maiac”.

Coordonatele aproximative ale satului sunt – 47°03’14.4″N 28°08’22.1″E.

Tot bătrânii ne povestesc, că localitatea a dispărut din cauza unor alunecări masive de pământ, care au distrus nu doar casele de lut ale oamenilor, dar și biserica de piatră din sat.

Cea mai amplă informație despre Tânjelești o găsim în Dicționarul Geografic al Basarabiei, scris în 1904 de Zamfir Ralli-Arbore.

Tînjalești, sat, la jud. Chișinău, așezat în valea Nîrnova, aproape de gura văii Nisporenilor. Face parte din volosti Nisporeni. Are 98 de case, cu o populație de 827 suflete. Locuitorii sunt parte mazili, numiți de Ruși odnodvorțî, din cari cei mai de frunte sunt Ion Dulea, Ion Daniil și Gheorghe Negura. Mazilii posedă 258 deseatini pămînt atît aci cît și la Busuioc. Țăranii posedă  pămînt de împropierărire 40 desetine. Familia Ursul posedă o proprietate de 198 desetine și țăranii din satul Vărzărești 134; paracliserul Arsenie, 38 desetine. Două zeci de capi de familie din sat, mai posedă 101 de pămînt cumpărat,și Ion Huidiu mazil, are 30 desetine.

În 1912 găsim satul Tânjelești pe o harta topografică a Basarabiei (hartă editată în Austro-Ungaria)

În perioada interbelică, pe lângă sat trecea linia de cale ferată Podgoriile Hușului – Bucovăț, iar Tînjeleștiul avea o stație feroviară cu același nume.

Astfel, numele Tînjelești apare pe harta Căilor Ferate Române din 1921.

În timpul celui de al doilea război mondial, satul încă exista, ceea ce ne este confirmat de hărțile topografice de război. În harta germană din 1941, atașată mai jos, avem cea mai detaliată reprezentare a acestei localități.

În hărțile de după război, Tânjeleşti nu mai este reprezentat şi este complicat de a identifica când anume dispare satul.

Astăzi încă mai gasim urme ale acestei localități. În zona unde era amplasat satul, încă mai este înălțat un zid de piatră. Se spune că el este o parte a bisericii satului, care rezistat timpului. Oamenii de bună credință au ridicat o cruce pe locul fostei biserici, după cum este dictat de tradiția ortodoxă. Se spune că în perioada sovietică se găseau oameni care veneau aici pentru a lua piatră, însă la scurt timp lor li se întâmplau diferite nenorociri. Urmare a superstițiilor, nimeni nu a mai vrut să ia piatră de aici, probabil asta şi a facut ca acest perete să rămână întreg până în zilele noastre.