Casa Naţională din Nisporeni are o istorie bogată, chiar dacă la prima vede pare că edificiul este unul obişnuit. De această clădire au fost legate de-a lungul timpului cele mai importante din evenimentele culturale şi politice ale Nisporeniului.

cn-ns

Istoria acestui edificiu cultural începe încă din 1919, când problema construirii unei Casei Naţionale în Nisporeni a fost pusă printr-un demers al Societăţii „Caselor Naționale” adresat guvernului României. Scopul edificării aceste clădiri a fost, după cum afirmă însăşi promotorii, „îndrumarea morală intelectuală şi răspândirea de poveţe şi pilde economice în masele largi ale poporului”. Casa Națională din Nisporeni a fost prima Casă Națională zidită în afara Vechiului Regat și a fost ridicată drept model pentru celelate Case Naționale.

O problemă de care s-au lovit încă de la început iniţiatorii acestui proiect, a fost lipsa unui spaţiu liber în centru comunei. În scurt timp însă, se identifică un loc favorabil pentru construcţia Casei Naţionale. Este vorba despre un lot de pământ de 10 „prajini” , fostă moșie mănăstirească, chiar în centrul satului. Iar în următoarea perioadă, Casa Națională din Nisporeni cere să i-se mai pună la dispoziție un lot de 300 de „stânjeni pătrați” din zona Ciuruleasa, fostă proprietate a mănăstirii Golia din Iași.64458_265462746911918_1746240502_n

Decizia finală de a construi această casă a fost luată în 1920, iar lucrările de construcţie încep abia în 1926. Astfel, la data de 24 octombrie 1926 se pune piatra de fundament, fapt despre care se menţionează în ziarul „Cultura Poporului”, tipărit la Cluj la data de 21 noiembrie 1926.

150123

Aspectul iniţial al Casei Naţionale era cu totul altfel faţă de cel actual. Clădirea a fost construită în stilul neo-românesc, stil arhitectural foarte popular în acea perioadă. Frumuseţea de altădată a clădirii o putem admira şi acum pe o carte poştală din perioada interbelică. Interesant este faptul că cei doi copaci din stânga imaginii au rămas intacţi până în prezent.

7cb53-casanationalanisporeni001

Odată cu finalizarea construcției, Casa Națională devine cea mai mare și impunătoare clădire din localitate. Într-o fotografie realizată până la al Doilea Război Mondial, putem observa cât de tare se evedențiază Casa Națională pe  fonul celolarlate construcții.
Nisporeni pana la 1944 001
Toate evenimentele și manifestațiile din Nisporeni încep să se desfășoare anume aici. Toți oaspeții importanți sau oficialități venite la noi, în primul rând veneau la Casa Națională. Într-o poză de epocă făcută la intrarea în Casa Națională, îi avem reprezentați pe Mitropolitul Basarabiei Gurie Grosu, vestitul deputat Pantelimon Halippa și deputatul Ștefan Holban. Prezența unor asemenea personalități, ne vorbește despre desfășurarea unui eveniment important din viața localității. Probabil fotografia este de la inaugurarea sau sfințirea Casei Naționale.Nisporeni
În perioada interbelică, în incinta Casei Naționale se afla biblioteca din Nisporeni și Dispensarul de copii “General Constantin DRAGU”.
După război, edificiul Casei Naționale își păstrează importanța sa pentru localitate. Pe lângă manifestațiile cu caracter cultural, în incinta edificiului mai aveau loc diferite ședințe, ca și cea reprezentată în imaginea de mai jos.  Fotografia a fost realizată după 1944 în interiorul clădirei, și putem vedea pe masă machetul Casei Naționale.
Casa Nationala_ Nisporeni
În perioada sovietică, Casa Națională din Nisporeni a fost transformată dintr-un edificiu ce avea drept scop păstrarea și promovarea valorilor național-românești într-un edificiu ce își propunea crearea omului nou (homo sovieticus) lipsit de tradiții și valori naționale. În imaginile de mai jos putem observa pereții Casei Naționale „decorați” cu plăcuțe pline de citate și maxime comuniste, ceea ce era tipic pentru acele vremuri.
Pe parcursul anilor, clădirea a trecut prin mai multe renovări, ceea ce a schimbat mult aspectul vizual. Astăzi, este greu de recunoscut stilul arhitectural neo-românesc în care a fost ridicată inițial edificiul Casei Naționale.
Surse :
Informație și documente – Dumitru Mititelu
Fotografii – Sorina Cebanovschi-Gâlcă