La 27 martie 1918, Sfatul Țării votează Unirea Basarabiei cu România. Printre cei 86 de deputați care au votat „pro” se număra și Vlad Bogos, un tânăr de 24 de ani care era originar de pe meleagurile noastre.
Vlad Bogos (în stânga) și familia. Anul 1908
Familia în care a crescut Vlad, a fost una care avea la temelie crezul în Dumnezeu și dragostea de Patrie. Astfel se explica faptul că și alți frați de ai lui au fost personalități remarcabile cu merite deosebite. Fratele său mai mare, Dumitru Bogos, a fost ministru în Guvernul Take Ionescu, apoi și primar de Chișinău (1931 – 1932). Sora lui, Nina, a fost studenta care împreună cu trei colege au reprezentat tricolorul la intrarea armatei române în Chişinău. Segiu Bogos, un alt frate al său, a fost unul dintre economiştii care a participat la elaborarea documentelor de bază, promovate în Sfatul Ţării.
Fiind membru al Sfatului Țării, la 27 martie 1918 votează Unirea Basarabiei cu România. Pe atunci Vlad avea doar 24 de ani. El a fost unul din membrii Sfatului Țării care au completat chestionarul în limba română.
După Unire, el își continue studiile în domeniul medicinii la Cluj, după care va lucra ca medic în județul Hotin.
În 1931 este ales deputat în Parlamentul României. De asemenea, Vlad Bogos a fost prefect al județului Hotin, unde a profesat ca medic. El se manifestă și ca un publicist înzestrat la ziarul „România nouă” și în diferite publicații periodice.
După război, la fel ca și marea majoritate a intelectualilor din Basarabia, fuge din calea bolșevicilor și se retrage peste Prut.
Vlad moare în 1950 și este înmormântat alături frații săi cimitirul Mănăstirii Cernica din București.
Nisporeni 1618 