Acțiune antisovietică la Călimănești

După ce curăţase Basarabia de elemente nedorite prin foametea din 1946-1947, deportările din 1941, 1949, 1951, arestările şi împuşcările fără judecată, inclusiv trimiterea basarabenilor pe linia intâi a frontului sovietic in calitate de „carne de tun” şi la munci „benevole” la minele din Donbas şi şcoli „FZO”, regimul sovietic a început să-şi cimenteze puterea prin inscăunarea pe „cale democratică” a aleşilor săi. La 3 martie 1957, s-a desfăşurat unul dintre scrutinele locale postbelice la care urmau să fie aleşi deputaţii sovietelor săteşti din RSS Moldovenească. Nu erau primele alegeri de după 1945 şi părea că nimic nu putea împiedica „mersul triumfal spre comunism”, în spiritul celor declarate de PCUS şi de prim-secretarul Nichita Hruşciov. Cu un singur candidat pe circumscripţie, după o masivă spălare de creier, rezultatele alegerilor erau cunoscute din start – 99,9% pentru blocul comuniştilor. În mare parte, şi la 3 martie 1957, planul partidului a fost realizat, cu unele „mici” necazuri pentru guvernanţi, deloc previzibile. Astfel, în chiar primele ore de la deschiderea secţiilor de votare, conducerea KGB-ului, cea de partid şi de stat din RSSM au fost inştiințate că a avut loc o diversiune politică. Să reconstituim şirul evenimentelor documentele de arhivă.

Şcoala din satul Călimăneşti — sedlul secţiel de votare

          Telegramă: „Urgent. Strict secret”. 3 mart. ora 7.30. Preşedintelui Comitetului Securităţii de Stat, Primului Secretar al CC al PC din Moldova pct Sabotaj anitisovietic pct in satul Călimăneşti, r-l Cărpineni, s-a dat foc urnei de votare pct Localul inconjurat de colaboratori în civil pct Întreprind măsuri operative pct Solicit instrucţiuni pct Aştept ajutor pct Şeful KGB r-l Cărpineni maior pct După o asemenea telegramă, cei mai buni anchetatori şi lucrători operativi ai KGB-ului s-au deplasat de urgenţă la Călimăneşti. Primele investigaţii ale membrilor comisiei de votare au arătat că la ora 7.10, în localul secţiei de votare nr. 14 de la şcoala primară din Călimăneşti, s-a simţit miros de ars şi s-a observat că din urna de vot iese fum. Aceştia, speriaţi, nu ştiau cum să procedeze: legea nu permitea desigilarea urnei până la închiderea votării, insă fumul continua să iasă şi ar fi putut să ardă toate buletinele. În cele din urmă, comisia electorală a redactat un proces-verbal, urna a fost desigilată şi în ea a fost găsit un tăciune fumegând care era invelit intr-o bucată de ziar şi o bucată de pânză. Buletinele nu erau atinse de foc. S-a presupus imediat că cineva dintre alegători aruncase tăciunile in urnă. Mirosea nu numai a fum, ci şi a diversiune antisovietică. Au fost anunţate de urgenţă organele competente, iar comisia a decis continuarea alegerilor.

Urna de votare incendiată

Între timp, au sosit şi lucrătorii operativi ai KGB-ului de la Chişinău. Au pornit de la consultarea listelor celor care reuşiseră să voteze timp de o oră şi zece minute de la deschi-derea votării – circa 50 de persoane, restabilirea ordinii votanţilor, au demarat interogarea membrilor comisiei de votare. Doi dintre aceştia, mai vigilenţi, şi-au adus aminte că o persoană s-a aflat ceva mai mult timp in cabina do votare şi au sesizat o stângăcie atunci când persoana dată a introdus buielinui în urnă – parcă înadins nu reuşea să introducă buletinul care părea mai voluminos decât altele. Observând aceasta, unul din membrii comisiei a vrut să ajute cetăţeanul ca să introducă buletinul în urnă, dar acesta a refuzat, descurcându – se, nu fără efort, de unul singur. S-a mai stabilit că la ieşirea din camera de votare cetăţeanul s-a lovit cu capul de uşă. Peste 5-10 minute de la plecarea acestuia s-a simţit fumul şi mirosul de tăciune. Aşadar, bănuitul era identificat.

Florea Munteanu

De fapt, era o bănuită. 0 femeie. Lucrătorii operativi au sosit rapid la casa persoanei bănuite Munteanu Florea Petru [a.n. 1932, născută şi locuitoare satului Călimăneşti, raionul Cărpineni, moldoveancă, cetăţean al URSS, fără de partid, din ţărani mijlocaşi, colhoznică in colhozul „Voroşilov”, 4 clase, celibatară]. Fără mari eforturi, in urma percheziţiei, în casa F. Munteanu au fost descoperite urmele ambalajului pentru tăciune: un ziar „Moldova Socialistă”, de la 24 octombrie 1956, din care lipsea un fragment de hârtie, alături de o bucată de rochie cusută dintr-o stofă identică cu cea găsită în urnă. Ulterior, expertiza a demonstrat că bucata de ziar găsită în urnă este ruptă anume din ziarul gă.sit, iar bucata de stofă din urnă este ruptă din rochia depistată. Din acel moment, bănuita Florea Munteanu s-a transformat in inculpată şi, cum se spunea, in popor, „putea să vadă Siberia”. Florea Munteanu a fost reţinută imediat, iar peste o zi, la 4 martie, arestată, prin ordonanţa nr. 13, şi închisă în izolatorul KGB-ului. Despre caz a fost anunţat însuşi procurorul general al RSSM. „Gravitatea ” faptei a necesitat punerea anchetei în sarcina unui ofiţer de rang înalt – misiune pe care şi-a asumat-o şeful Secţiei anchetă a KGB-ului Chişinău, colonelul Feofilov. Chiar la primul interogatoriu, din 3 martie, Florea Munteanu a recunoscut că ea a încercat să incendieze urna de vot, mai precis să dea foc celor două buletine înmânate ei, deoarece nu era de acord cu alegerea în calitate de deputaţi locali a două femei. Ea considera că bărbaţii s-ar fi descurcat mai bine cu obiigaţiile de deputat. Cu candidatele-femei, incluse în buletin, ea nu avea nicio relaţie. Au urmat alte 15 interogatorii, confruntări care, în fond, nu au adus nimic nou – Florea Munteanu era cea care a zădărnicit alegerile la Călimăneşti, afectate de o acţiune antisovietică. KGB-istul a tot incercat să „găsească” complici, insă Florea Munteanu a rămas neclintită. Potrivit ei, nimeni n-a indrumat-o să incendieze urna de vot, cu nimeni n-a discutat despre planurile sale pentru ziua de 3 martie – nici cu rudele, nici cu vecinii. Ideea i-a venit chiar în dimineaţa zilei alegerilor. Întrebată fiind de ce nu a procedat legal şi nu a tăiat cu creionul numele candidatelor-femei, Florea Munteanu a răspuns că nu şi-a dat seama. Anchetatorul Feofilov a căutat insistent și posibile implicări ale membrilor cultului neoprotestant din care făcea parte cetăţeanca Munteanu, dar fără rezultat. Florea a acţionat de una singură şi nu a urmărit un alt scop decât arderea celor două buletine înmânate. „Caracteristica” semnată de preşedintele colhozului arată că Florea Munteanu a intrat în colhoz in anul 1950, este o colhoznică silitoare, in anul 1956 a avut 255 de „trudozile”, iar in 1957 nu a muncit. La 29 aprilie 1957 fusese deja redactat rechizitoriul cetăţencei Munteanu F. încriminându-i-se infracţiunea prevăzută de art. 74 din Codul penal al Ucrainei (aplicat şi în RSS Moldovenească până in anul 1961) – tentativa de incendiere a buletinelor de vot. Feofilov „a umflat” dosarul până la 225 de pagini. A vrut să o acuze şi de tentativă de zădărnicire a alegerilor, însă a renunţat. La 15 mai 1957, după audierea inculpatei, a martorilor, analizarea probelor şi a rezultatelor expertizei etc., Judecătoria Supremă a RASS Moldoveneşti a condamnat-o pe Florea Munteanu la trei ani privaţiune de libertate, fără de cădere din drepturi. Aşadar, ţăranca Florea Munteanu a ales calea proprie de nesupunere în faţa noii guvernări. Acest caz este unul din multiplele exemple de acţiuni de rezistenţă antisovietică necunoscute incă societăţii noastre. Poate că locuitorii din Călimăneşti işi mai aduc aminte de Florea Munteanu şi de alegerile din 3 martie 1957. Sursa:

• Moldovenii sub teroarea bolşevică : Sinteze elaborate în baza materialelor Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova