z titlu

În localitatea Zberoaia din raionul Nisporeni încă se mai păstrează frumosul conac al boierului Gonata. De conac este legat însă un eveniment tragic, care a făcut ca stăpânii  să-l părăsească pentru totdeauna. În vara anului 1927, în cadrul unei ceremonii, din cauza unei neatenții se otrăvesc douăzeci de persoane, iar șase dintre ei mor. Printre cei morți fiind și cuplul moștenitor al dinastiei Gonata.  Evenimentul a fost atât de răsunător, încât despre el vor scrie mai multe ziare românești ale acelor timpuri.

vila gonata.jpg
Conacul lui Gonata

Iată ce scrie Ziarul ADEVĂRUL, la 29 iulie 1927:

    Groaznica nenorocire din Zbieroaia
Douăzeci de persoane, mănâncă prăjituri otrăvite
Șase au murit, douăsprezece în stare gravă

  CHIȘINĂU , 28 – Am comunicat telefonic, în cursul zilei și nopții de ieri, cele dintîi amănunte, privitoare la zguduitoarea tragedie de la Zberoaia, care au aruncat, pe neașteptate, doliul asupra câtorva din cele mai disinse familii din localitate.

RELATAREA OFICIALĂ

    Vestea grozavei întîmplări a fost comunicată la orele 11 dimineața prefecturii
județului printr-o telegramă laconică de către pretura din Nisporeni, al cărei titular, d. Pițigoi, a facut cele dintîâi cercetări la fața locului. Din conținutul acestei telegrame reeșea, că sunt cinci victime omenești și că alte 12 se găsesc de asemenea în stare gravă. Știrile, venite ulterior, de la jandarmi și pe cale particulară, se contraziceau atât asupra împrejurărilor, în cari s-a produs nenorocirea, cît și asupra numărului exact al vicitimilor. Între timp, vestea groaznicei nenorociri sa răspîndit fulgerător în tot orașul, aruncînd panică în mijlocul familiilor celor aflați la conacul d-lui Gonata din Zberoaia. La orele 3, sosi de la autoritățile locale știrea că numărul morților s-a ridicat la șase.

   LA FAȚA LOCULUI 

   Cînd automobilul în care am am pacurs distanța de 130 kilornetri dintre Chisinău și Zberoaia, a ajuns la destinație, se făcuse orele 10. Cu toate că ora acesta era destul de înaintată, pentru o localitate rurală, satul era în plină fierbere. Porțile conacului erau larg deschise și o lume imensă forfotea în curte si în preajma conacului. Ni se dădeau lămuriri și amănunte din toate părțile, dar mai presus de orice detali, prezența celor șase cadavre înșirate la rând în sufrageria conacului, transtormată ad-hoc în capelă mortuară, îți arăta dintr-odată nemaipomenita grozăvie a nenorocirii.

    VICTIMELE

     Pe catafalcul făcut la repezeală , zăceau, la rănd , dormindu-și somnul de veci:
Olina Gafenco, în etate de 54 de ani, sora moșierului Gonata. Niculae Gafenco, fiul ei, în etate de 25 de ani. Soția lui, Elena Gafenco, în etate de 22 de ani, fiica d-lui general Brăiescu. Vladimir Milian, fost magistrate, în vârstă de 52 de ani. Maria colonel Vitoviova, în etate de 50 de ani, și Maria colonel Suhovscaia, în etate de 40 de ani. La căpătâiul morților preoți și dascăli citeau necontenit tropare, iar sătenii se perindau fără încetare, aprinzând lumînări de ceară în sfeșnice. Cu două săptămâni în urmă acestă sală mare, pe ai căror pereți au mai rămas urme de decorații și ghirlande de brad, a răsunat de muzică și veselie, cu prilejul nunții unei nepoate a domnului Gonata, care s-a măritat cu domnul Șpakov, seful spitalului din Nisporeni.

    CUM S-A PRODUS NENOROCIREA
    Nenorocirea s-a produs, în următaorele, pe cât de simple, pe atât de tragice,
împrejurări:
    Pentru masa de Luni seara, răposata Olina Gafenco, sora d-lui Gonata, spuse bucătarului să gătească, în cinstea mosafirilor , niște alivenci. Dânsa în persoană a supraveghiat prepararea lor și a dat bucătarului Ion Rusu, care se află de 25 de ani în serviciul conacului Gonata, făina, ouăle, frișca și celelalte lucruri, de cari avea nevoie. Mai find nevoie de o cantitate oarecare de făină de hrișcă, d-na Gafenco a deschis bufetul, luînd o pungă de hîrtie, în care știa că se află un rest de făină, dar din nebăgare se seamă, în loc să ia punga cu făină, a luat o altă hîrtie, în care se afla pulbere de arsenic, cumpărată, încă de acum opt luni de d. Gonata și care servea la stîrpirea guzganilor.   

     MASA FATALĂ
    Alivencile, preparate cu această puternică otravă, fură servite la masa, și cei 20
invitați începură să mănânce. Dintre toți, numai trei fetițe, nepoate ale domnului
Gonata, n-au gustat din alivencile otrăvite, din cauză că, cu câteva ore mai înainte,
au gustat în sat cartofi copți în jăratec și mere , așa că nu le era foame. După primele înghițituri d. Gonata a remarcat cel dintîiu, că alimentele au un gust neobișnuit de iute. Râzând, ceilalți mosafiri, au făcut și ei pe rând aceiași remarcă. L-a un momen dat, d-nei Gafenco i s-a făcut rău și a început să vomite. Soțului ei i se făcuse de acemenea rău, și în câteva clipe , au fost cuprinși de atroce dureri stomacale și debardări violente. Au urmat scene de un tragism indescriptibil. Vaetele și cererile de ajutor umpleau conacul.

    NU S-AU PUTUT ADUCE AJUTOARE
   Două trasuri porniră în goană în direcțiuni opuse, pentru a căuta un medic, dar s-au întors cum au plecat. Cei doi medici din spitalele din apropiere, erau plecați la Chișinău, iar la Răducăneni, unde de asemenea se afla un medic, nu se putea ajunge, de oarece apele Prutului, revărsate din cauza ploilor, au rupt toate podurile. Între timp, cei ce mâncase prăjiturile preparate cu puternica otravă se zvârcoleau, fiecare în camerele lor, în cele mai groaznice dureri. Cei, asupra cărora otrava n-a avut un efect atât de fulgerător, căutau să vină în ajutorul celorlalți, a căror stare era mai gravă.

     PRIMELE VICTIME
    Cea dentîiu, a încetat din viață , la 6 dimineața , sora domnului Gonata Olina Gafenco, apoi nora ei Elena Gafenco , cel din urmă a murit, la orele 12 fiul ei Niculae Gafencu, care , în tot timpul cerea săi se dee relațiuni, asupra stării în care se afla tânăra lui soție În cursul dimineții, ceilalți intoxicați, au putut fu salvați, grație îngrijirilor ce li s-audat de către doi agenți sanitari, de la spitalul din Nisporeni. După amiază au sosit din Chișinău rudele mai apropiate și mai depărtate ale victimilor. Printre cei dintîi sosiși a fost: bătrînul notar public Gafenco, familia Leonard și doamna general BrăieScu – care se afal în vizită la o altă fiică a sa, care locuiește la Bălți, – a sosit în cursul nopții. Patru dintre cei șase morți vor fi înmormântați la Zberoaia, în cavoul familiei Gonata, iar doi vor fi aduși la Chișinău și înnormântați la cimitirul ortodox din localitate.

     ÎNLĂNȚUIREA NENOROCIRILOR
    E interesant de relevat amănuntul, că asupra familiei Gonata plutește pracă o fatalitate de neînlăturat. Cu câtva timp în urmă, unica fiică a soților Gonata , a fost secerată de o boală fulgerătoare. Această nenorocire a impresionat atât de mult pe d-na Gonata, încît ea nu mai locuia de atunci în conacul din Zberoaia, și sta tot timpul la Chișinău. Mai târziu, d. Gonata a fost împușcat de un răufăcător, si din cauza rănilor primite a rămas beteag. Acum, câteva luni, o altă ruda a sa, moșierul Axiuc, a fost străpuns de coarnele uni taur , și omorît pe loc.
   T.

649_001
Satul Zberoaia

 

În ediția din 31 Iulie 1927, Ziarul ADEVĂRUL mai tipărește un articol despre nefericitul eveniment. De această dată unul mai detailat, trimițând și un corespondent la fața locului:

DUPĂ SGUDUITOAREA DRAMĂ FAMILIARÁ DIN SBIEROAIA
AMĂNUNTE PRECISE ASUPRA ÎMPREJURÄRILOR IN CARE SI-AUL
GÄSIT MOARTEA CELE SASE VICTIME ALE PRĂJITURILOR OTRĂVITE

– – – DE LA TRIMISUL NOSTRU– – –

      SBIEROAIA – Spre liniștita și pînă mai deunăzi necunoscuta așezare rurală, numită SBIEROAIA duce un drum inegal: când oribil plin de hopuri și gropi, năruit și ca vai de lume, când neted și bătut c-an palmă, de ții mai mare greg să-l parcurgi.

     ÎN DRUM SPRE LOCUL NENOROCIRII

     Când am ajuns la Nisporeni, – de unde mașina cu care am venit mai are de parcurs un drum de peste o oră până la Sbieroaia, ochiul roșu-purpuriu al soarelui în apus ne privia, pe jumătate tăinuit după deal, ca dintr-o pleoapă întrdeschisă, gata să se coboare definitiv.
   D. Pițigoi, pretorul plasei , care a făcut cele dintâi cercetări la locul nenorocirii, ne dă amănunte, vădit impresionat încă, de cele ce văzuse cu câteva ore mai înainte. Tot d-sa ne confirmă știrea cu privire la moartea celei de-a șasea victimă a praznicului funebru, tânîrul Nicolae Gafenco.
    Distanța dintre Nisporeni și Sbeoaia, inclusiv pădurea dintre aceste două comune, în ale cărei desișuri se adăpostește banda lui Cocoș – am străbătut-o pe întuneric, dibuind drumul cu farurile mașinei.

      PRIMELE IMPRESII

     Când am ajuns cu toată ora târzie, satul fierbea cu toate ferestrele luminate. Pe ulițele întortochiate se agită umbre imprecise, se aud glasuri de oameni nevăzuți. Un țăran mititel, prin în lumina orbitoare a reflectoarelor, sare speriat înlături.Ne spune cî e străjer și că îl chemă Visarion.
– Ce-i la conac? î-l întrebăm.
– „Rău, tăiculiță, rău ; ne răspunde el văicărîndu-se. Au murit toți! Și conașul Colea (Nicolae Gafenco) și cocoana bătrână (mama răposatului) și duduca Lialia (Elena Gafenco). Îi jale mare la conac. Pe boierul cel bătrân l-o scăpat Dumnezeu, dar să te uiți la el , e negru ca pămîntul”. Conduși de el ajungem la conac. Porțile sunt larg deschise. Lumina farurilor, ca niște mări de foc bâjbîie drumul, indicat de Visarion: pe aici, pe aici; ho, oprește!

   BĂTRÂNUL CASTELAN

    Conacul acesta pe jumatate luminat, iar cu cealaltî parte cufundată în întuneric,
pace mai mult castelul unui senior medieval. Castelanul, bătrînul boier moldovean Gonata, șade ântr-un ungher întunecat al verandei, înconjurat de câțiva bărbați pe cari nu-I putem vedea din cauza întunecimei. Ne vorbește tătăgănat, așa cum vorbește un om profund nenorocit. Moșierul Gonata, este fiul marelui cărturar basarabean Stefan Gonata, acre acum câteva decenii afost solicitat să facă parte din Asociația Academică, nou înființată. Deși bogat și cu o situația social excelentă – a fost multă vreme președintee zemstvei din Chisinau, unde s-a distins organizând Secția creditului mărunt.  

    D. Georghe Gonata n-a fost totuși ceeea ce se poate numi un om cât de puțin fericit. Peste viața sa și a familiei sale a vâjâit, cu rare interferențe, crivățul nenorocirilor de tot soiul. Cu cîțiva ani în urmă , a pierdut pe unicul lui copil, decedat în urma unei boale neașteptate.; mai târziu, un decreerat a încercat sa-l asasineze, trăgând asupra-I două gloanțe. Rănile, desi grave, n-au fost mortale; dar de pe urma lor d. Gonata a rămas până în ziua de azi beteag de un picior și suferind de piept. Penultima nenorocire – vorbim aici numai de necazuile mai mari ale dumisale- s-a întămplat cu 6 luni în urmă. O rudă de a d-sale , moșierul Axiuc din Cotăleni, alungat de copii săi, își găsise adăpost la conacul din Sbieroaia. Într-o bună zi însă când se întorcea , în amurg, de pe camp, un bivol înfuriat a tăbărât asupra lui omorâdu-l.
     Ultima nenorocire, care l-a pus vârf la toate, se cunoaște.
– Mă urmărește o fatalitate implacabilă, spune domnul Gonata. Sunt hotărât să vând totul și să plec de aici. Locurile acestea nu-mi vorbesc decît de nenorociri. La ce-ași mai zăbovi aici, când am pierdut tot ce am avut mai drag pe lume? Glasul care rostește vorbele aceste n-are nimic tânguitor în el și totuți ce mare durere palpabilă în accentul ei .

    O SOCIETATE VESELĂ

     Împrejurările în care s-a produs acestă fărăsemăn tragedie familiară sunt pe cât de impresionante, pe atât de stupide în felul lor. În seara zilei, cînd s-a produs catastrofa, se aflau la conac următaorele persoane, rude și prieteni de ai d-lui Gonata, aflați mai de mult la conac sau sosiți în ajun. G.Gonata, proprietarul moșiei; Polina Gafenco , sora lui și coproprietară; Nicoale Gafenco, fiul ei , absolbentul scoalei Politehnice din Liege; Elena Gafenco, soția lui, fiica generalului Brăiescu; Vladimir Miliant, fost procuror de curte la Odessa; soția lui Maria, și o fetița de a lor în etate de 8 ani; Colonelul în rezervă Hipolit Vitovțov și soți sa Mara; Maria Suhacevscaia- croitoreasă; d-ra Nadejda , nepoata d-lui Gonata; d-ra lebedeva, fiica mai mare a generalului Brăescu; bucătarul Ion Rusu; un baiat al său în etate de 15 ani și douaă servitoare Cineva dintre vizitatori își exprimase dorința de a manca la masa de seară blinele, o mîncare specific ruseacă, care se gătește mai mult în toiul iernii, dintr-o compozitie de ouă, lapte, faină și hrișcă, zahăr și untură și se manîncă cu icre negre și scumbrie.

    OSPĂȚUL FUNEBRU

   D-na Polina Gafenco, sora domnului Gonata a supraveghiat în perosnă în sera aceia preperarea mâncărurilor. Într-un timp bucătarul spuse, că pentru reușita plăcintelor, așa zise blinele, ar mai fi nevoie de pușină făină . D-na Gafenco își aminti, că într-un dulăpior văzuse cu cîteva zile în urmă un săculeță cu făină. Fără a se mai interesa a supra provenienții acestei făini, ea scoase cantitatea necesară pentru reușita blinelelor și o dădu bucătarului. Era făinî amestecată cu arsenic, destinată pentru stârpirea guzganilor. După primele înghițituri, cel dintâi, căruia I sa părut că plăcintele sunt prea iuți și produc arsuri în gât a fost d. Gonata. Ceilalți comeseni confirmară remarca d-lui Gonata, dar toți continuau să mănânce râzând și glumind pe socoteala plăcintelor producătoare de fierbințeală…Singure, cele 3 fetițe, n-au luat parte la masa, deoarece s-au îndopat în sat cu cartofi copți în jeratec și cu mere. După câteva minute de la ridicarea mesei efectele otrăvei s-au accentuat. Toți mesenii se plângeau de dureri stomacale și arsuri interioare. Cineva, dintre cei ce luase parte la masă, își puse mâna la gură , părăsind în pripă sofrageria. Alții îl urmară. La un moment dat toată lumea vomita. Durerile se înăspriră și îngrigorarea amestecată cu spaimă cuprinse pe toți. Nimeni nu mai glumea. D. Gonata împachetase o bucată din plăcinta cu pricina, trimițind-o printr-un argat la nepotul sau, d. dr. COMOROVSCHI, medicul spitalului din comună. Argatul reveni cu vestea penibilă, că d. Dr. Comorovschi a plecat la Chișinău. O trăsură trimisă la Nisporeni, ca să aducă pe medicul de acolo, se întoarse în zorii zilei goală: medicul spitalului din Nisporeni era și el plecat la Chișinău.

    PANICA

    Între timp panica inzbucnise în conac. Din camerele unde se retrăsese comesenii, se auzeau vaiete, gemete și horcăieli. Nimeni nu știa ce să facă; toți erau îngroziți.
– Ce fel de plăcinte ne-ai gătit , ăntrebă d-na Gafenco pe bucătar, care se sbuciuma de acemenea cuprins de dureri. În cele din urmă, greșeala catastrofală se lămuri. Bătrâna moșiereasă sub impresiunea nenorocirei ce abătuse fără să vrea asupra propriei sale familii, a sucombat cea dintîiu la orele 6 dimineața. Ceva mai târziu a murit fiica ei, d-na Gafenco, apoi pe rând până la orele 10, când sosise si d. dr. Dimitriu din Răducăneni, expiară în dureri crâncene alte trei victime ale teribilei intoxocări: Vladimir MILIANT, Maria VITOVA și Maria SUHACOVA. Ultimul a murit Nicolae Gafenco, la orele 12 și 5 minute; În tot timpul el se interesa de starea soției sale și implora să fie salvat.
– Făceți-mi ceva, salvați-mă , se ruga dânsul. Era însă prea târziu. Îngrijirile medicale nu mai ajutară și el muri, chemânsu-și până la ultima suflare soția, moartă înaintea lui.   

     SALONUL MORGĂ
Salonul cel mare a conacului devenit pe neasteptate o sală de morgă, prezintă o viziune de vis urît, stranie și copleșitoare. Cele șase trupuri neînsuflețite zac în mijlocul sălii pe catafalcuri improvizate în pripă. Mirosul de tămîie și umbrele tremurătoare pe cari le aruncă pe pereți flăcările mici ale lumînărilor de ceară, măresc impresia de jale. Lîngă trupșorul înghețat de frigul morții nîpraznice al soției lui Nicolae Gafenco, mort și el alături de mama sa, stă încremenită, intr-o atitudine de durere mută ce nu mai poate plânge, d-na general Brăiescu: mama. Din când în când mâna ei așează mașinal o buclă pe fruntea moartei scumpe, sau mângâe mâinele palide și încrucișate pe piept. În diferite pîrți ale sălii se aud plânsete. Diaconul citește necontenit din psaltire și țăranii se perindă prin fața morților, făcându-și cruce și aprinzând lumânări la căpătâele lor. În totă atmosfera sălei se mai simte fâlfâind parcă aripa morții, care a lucrat cu atâta ferocitate aici. Și când te gândești, că sala acesta cu pereții decorați încă și portretele suveranilor împodobiți cu flor de hârtie, sala aceasta plină acum de morți, a răsunat de muzici și de voie buna cu prilejul nunței unei nepoate a d-lui Gonata, acum două săpămâni.

    FERICIRE DE SCURTĂ DURATĂ
   Cel mai de plâns sunt soții Gafenco. Soarta a fost într-adevăr crudă cu tânărul inginer Nicolae Gafenco și frumoasa lui soție. În floarea primei lor tinereți- el avea 24 de ani și ea 21 – căsătorit cu 8 luni în urmă, viitorii moștenitori ai averii d-lui Gonata și a d-nei Gafenco – unchiul și mama răposatului – ei priveau viața cu cei mai optimiști ochi din lume… când veni stupida întâmplare , care înfipse un steag de doliu la poarta fericirei lor și-i despărți nu numai de viața, pe care o iubeau atât, dar și unul de altul: conform dorinței familiilor respective, Elena Gafenco va fi înmormântată la Chișinau, iar soțul ei în cavoul familiei Gonata la Sberoaia.
T.

zberoaia

 

Articol publicat în Ziarul „UNIREA POPORULUI” din Blaj, la 7 august 1927:

Groaznica otrăvire din Basarabia.

     Zilele trecute boierul Gonata din Sberioaia de lângă Chişinăul Basarabiei a invitat la sine mai mulţi prietini de ai săi, mai ales Ruşi din Basarabia, şi le-a dat un prânz bogat. După prânz li-s-a făcut rău, pe rând, tuturor oaspeţilor, şi până dimineaţa au murit: fata generalului Brâescu şi soţul ei Nicolae Gafenco; mama celui din urmă, Irina Gafenco; Vladimir Milean, fostul primprocuror al tribunalului din Odesa (Rusia), Măria Vitevkova, soţia directorului castelului, şi Măria Suchasovskaia, văduva unui ofiţer rus. Ceilalţi oaspeţi au scăpat cu viaţa, dară sunt toţi în spital. Doctorii chemaţi la faţa locului au constatat, că la mijloc a fost o înveninare cu prăjituri, pregătite cu fărină amestecată cu arsenic, o foarte puternică otravă, care este asemenea făinei de grâu, fără nici un gust şi miros. După ce singur bucătarul nu s-a îmbolnăvit poliţia l-a deţinut numai decât şi a cercetat cum s-a putut întâmpla otrăvirea. Atunci s-a dovedit, că doamna casei, văduva Irina Gafenco, a dat, din greşeală, pentru pregătirea prăjiturilor, făină, amestecată cu otrava pentru şoareci, şi atât ea cât şi oaspeţii toţi au mâncat din ele, şi apoi s-au îmbolnăvit. Medic n-a fost la îndemână, aşa că n-a avut cine le sări într-ajutor. Ceice au mâncat prăjituri mai multe, au murit, pe când ceice au mâncat mai puţine au scăpat cu viaţa. Bucătarul Rus Ioan numai le-a gustat, şi astfel el, afară de o mică durere de foaie, n-a păţit nimica. După ce s-a constatat că lucrul de fapt aşa este, poliţia i-a dat drumul bucătarului, iară pe morţi i-au îngropat în cripta castelului.

Informația a fost culeasă din Ziarele de epocă de Sorina Cebanovschi-Gîlcă

Reclame